Cele șapte cicluri ale vieții

Viața unui om are o legătură ciclică directă cu cifra șapte. Fiecare ciclu de șapte ani se încheie cu o anumită criză, cu un moment de încercare, o situație care necesită anumite cheltuieli: fizice, intelectuale, emoționale. Acest moment de cumpănă este pragul spre următorul ciclu. Pe parcursul vieții, omul trece printr-un anumit număr de cicluri de șapte ani, care se deosebesc prin anumite caracteristici.

25414[1]

De la 0 la 7 ani

25416[1]

Legătura puternică cu mama. Perspectiva orizontală asupra lumii. Apariția sentimentelor. Mirosul mamei, al laptelui matern, vocea mamei, căldura mamei, sărutul mamei. Acestea sunt primele senzații. Perioada, de regulă, se încheie cu ruperea de la pieptul cald al mamei și descoperirea unei lumi exterioare mai mult sau mai puțin reci.

De la 7 la 14 ani

25415[1]

O legătură puternică cu tatăl. Perspectivă verticală asupra lumii. Crearea personalității. Tatăl devine un partener nou, un coechipier în descoperirea lumii exterioare căminului familial. Tatăl extinde cercul protector al familiei. Devine un punct de orientare. Mama este iubită, tatăl este adorat.

De la 14 la 21 de ani

25418[1]

Protest împotriva societății. Recunoașterea mamei. Crearea intelectului. Criza adolescenței. Apare dorința de a schimba lumea și a distruge structurile existente. Tânărul atacă familia, apoi societatea. Este pasionat de muzica cu volum maxim, întâlnirile romantice, tendința spre independență, relațiile cu grupurile marginale de tineri, valorile anarhiste, negarea sistematică a valorilor vechi. Perioada se încheie cu ieșirea din leagănul familial.

De la 21 la 28 de ani

25417[1]

Intrarea în societate. Stabilizarea după furtună. După ce a suferit un eșec, începe reintegrarea, dorința de a deveni mai bun decât generațiile anterioare. Își caută meserii mai interesante decât cele ale părinților. Își caută un loc de trai mai interesant. Încearcă să creeze o familie mai fericită decât cea a părinților. Perioada se încheie de obicei cu o căsnicie. Din acest moment, omul și-a îndeplinit misiunea.

SFÂRȘITUL PRIMULUI CICLU 4×7

După primul ciclu, care se încheie cu crearea propriului cămin, omul intră în a doua etapă a ciclului de șapte ani.

28-35 ani

25420[1]

Crearea căminului familial. După căsătorie, apartament, mașină, apar copiii. Căminul începe să capete valoare. Dar dacă primele patru etape nu au fost trecute cu succes, căminul se năruie. Dacă relațiile cu mama nu au fost corecte, ea își va sufoca nora.

Dacă cu tatăl nu a mers cum trebuie, el începe să se implice în treburile cuplului. Dacă protestul împotriva societății nu a fost trecut cu succes, există riscul unui conflict la locul de muncă. 35 de ani este vârsta la care un cămin care nu are o bază bine pusă se dărâmă. Atunci are loc divorțul, concedierea, depresia, bolile psihosomatice.

35-42 ani

25419[1]

Totul începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențele anterioare și de greșelile comise, își reconstruiește spațiul. Își revede atitudinea față de părinți, familie, maturitate. Aceasta este perioada în care bărbații și femeile divorțate își fac amanți. Ei încearcă să-și exprime așteptările nu de la căsnicie, ci de la sexul opus.

Și relațiile cu societatea sunt revăzute. Munca nu mai este aleasă din punctul de vedere al siguranței, ci în conformitate cu cât de interesantă este, sau de cât de mult timp liber îți oferă. Tot aici apare dorința de a crea cât mai repede un nou cerc de confort: o căsnicie nouă, un loc de muncă, o relație nouă.

42-49 ani

25421[1]

Cucerirea societății. Imediat cum al doilea cerc își capătă forțele, omul poate să mizeze pe căsnicie, familie, muncă, dezvoltare personală. Această victorie duce spre alte două tipuri de comportament. Dacă pentru persoana în cauză este importantă dezvoltarea materială: mai mulți bani, mai mult confort, mai mulți copii, mai multe amante sau amanți, mai multă putere, el își mărește în permanență cercul de confort.

Dacă omul intenționează să cucerească teritorii spirituale, începe adevărata creare a personalității. Potrivit logicii, această perioadă se încheie cu o criză a conștiinței și cu întrebări existențialiste. De ce sunt aici? De ce trăiesc? Ce trebuie să fac pentru ca viața mea să capete sens?

49-56 ani

25422[1]

Revoluția spirituală. Dacă omului i-a reușit să-și creeze căminul și să se realizeze pe plan personal și profesional, el își mai dorește să capete și înțelepciune. Aici încep ultimele aventuri, revoluția interioară.

SFÂRȘITUL CELUI DE-AL DOILEA CICLU 4×7 ANI.

Mai departe dezvoltarea capătă forma unei spirale. La fiecare 7 ani, omul trece prin aceleași probleme: relația cu mama sau tata, răscoala împotriva societății și familiei. Uneori, unii oameni suferă intenționat dezbinul în viața de familie sau la locul de muncă, pentru a fi nevoiți s-o ia de la capăt. Așa ei încearcă să evite sau să respingă acel moment când trebuie să treacă la faza spirituală, pentru că le este frică să se pomenească față în față cu ei înșiși.