De ce în prezent relațiile se destramă atât de ușor

De ce astăzi este atât de complicat să păstrezi o relație? De ce atât de des ne despărțim, chiar dacă încercăm să iubim? De ce oamenii nu mai sunt capabili să aibă relații de lungă durată? Oare am uitat să iubim? Sau am uitat ce înseamnă dragostea?

Nu suntem pregătiți. Nu suntem pregătiți pentru jertfe, pentru iubire necondiționată. Nu suntem pregătiți să ne implicăm total de dragul unei relații. Vrem ca totul să fie ușor.

Suntem leneși. La prima greutate lăsăm mâinile în jos. Nu-i permitem iubirii noastre să crească, plecăm înainte de timp.

 

Nu căutăm iubirea, ci senzațiile vechi. Vrem să avem pe cineva cu care să mergem la film sau la o cafea, și nu pe cel care ar putea să ne înțeleagă chiar și atunci când nu spunem nimic. Petrecem timp împreună, dar nu ne construim amintiri comune. Nu vrem să trăim plictisitor. Nu vrem un partener pentru toată viața, ci doar un om cu care să ne fie bine aici și acum. Când pasiunea se stinge, noi înțelegem că nimeni nu ne-a pregătit pentru o viață comună. Nu credem în frumusețea imprevizibilului, pentru că suntem prea dornici să trăim aventuri. Ne afundăm în viața de oraș fără să lăsăm spațiu iubirii.

Nu avem timp pentru iubire, nu avem răbdare să ne lămurim cu relațiile. Suntem ocupați, urmărim vise materiale, iar dragostea nu se înscrie aici. Relația nu este mai mult decât o comoditate. Căutăm satisfacție de moment în tot ceea ce facem: când postăm ceva online, așteptăm imediat like-uri, când ne alegem profesia – așteptăm o carieră de succes, când alegem un om – așteptăm o mare dragoste.

Vrem relații mature, fără să știm că ele vin cu timpul, vrem legături emoționale, fără să știm că se capătă cu anii. Nu avem nici timp și nici răbdare. Preferăm să pierdem o oră cu sute de oameni, decât să petrecem o zi cu un om. Credem în multitudinea de variante. Suntem oameni sociali. Credem mai mult în întâlnirea cu un om decât în cunoștința cu el. Suntem egoiști. Vrem să avem totul. Intrăm repede într-o relație, și ieșim la fel de repede când găsim ceva mai bun.

Vrem să descoperim tot ce-i mai bun într-un om. Vrem ca el să fie ideal din start. Ne întâlnim cu mulți, dar puțini sunt cei cărora și se acordă o șansă. Suntem dezamăgiți. Tehnologiile ne apropie atât de mult, că este imposibil să respirăm. Prezența fizică este înlocuită de mesaje, chat-uri și apeluri video. Nu simțim nevoia de a petrece timpul împreună.

 

Ne place să credem că suntem diferiți de alții. Ne place să credem că corespundem normelor sociale. Separăm sexul de iubire, sau cel puțin așa credem. Suntem generația sexului și despărțirilor.

Suntem generația practică, care se ghidează doar după logică. Nu știm să iubim nebunește. Suntem prea raționali pentru iubire. Suntem generația căreia îi este frică să se îndrăgostească, să se căsătorească, să sufere un eșec, să simtă durere, să-și frângă inima. Nu permitem nimănui să se apropie, și nu ne apropiem de nimeni. Stăm după pereți înalți creați în jurul inimii.