Cum apare „Chimia Dragostei”

79cd2d2f14da042d8b50d5de0d451ae5

Mulți cred că dragostea apare în urma „chimiei”. Întâlnesc acea persoană şi glandele hormonale încep să reacționeze. Nivelul unor hormoni creşte şi simți dragoste, atracție sexuală, euforie de la miros ş.a.

De ce reacționează glandele? Poate ele sunt capabile singure să identifice perechea genetică?

Poate că, e la fel ca în filmul cu roboți, unde în programul uman (în codul genetic) există partea responsabilă de identificarea jumătății. De îndată ce jumătatea apare, se începe un boom hormonal. Un astfel de model este desenat în mintea multor oameni.

De unde apare „chimia”?

În viaţa omului apare cineva. Proiecția lui (silueta) se reflectă în câmpul psihologic. Adică când vedem un obiect, îl identificăm şi îl punem într-un șir comparativ. Ce este? Un scaun. Deci te poți așeza pe el. Dar aceasta ce e? Un câine. Periculos? Nu. Deci, poate fi mângâiat. Aproximativ, în aşa mod. Văzând omul, îl denumim cumva, îl identificăm, cine e, şi fie uităm de el imediat, fie ne lipim gândurile de el. Uneori pe timp îndelungat, chiar dacă a dispărut din vizor. În câmpul nostru psihologic silueta lui e actuală şi creşte, hrănindu-se cu atenția noastră. Cu cât fluxul de atenție e mai mare, cu atât înălțimea siluetei e mai mare.

Când silueta e suficient de mare şi a ocupat un loc important în câmpul nostru, exact în acest moment apare „chimia”, adică furtuna hormonală.

Cele mai puternice sentimente omul le are de la activitatea glandelor suprarenale – cortizol, adrenalină si noradrenalina. Aceiași hormoni, se produc şi atunci când omul întâlnește un pericol neașteptat. Inima se zbate puternic, apare neliniștea, corpul se pune în tonus.  Însă deoarece omul nu vede un adevărat pericol pentru sine, el simte doar euforie și o ușoară schimbare a conștiinței.

Omul are un psihic extrem de complex, asupra căruia, practic nu are un control conștient, de acea o mare parte a proceselor psihice au loc inconștient.

Este ca o fabrică mare, cu cele mai bune utilaje, directorul căreia ba e veșnic beat, ba se plimbă pe undeva, însă uneori se trezește şi dă ordine, în cea mai mare parte contradictorii şi stranii. Directorul ar trebui să înceapă să-şi studieze întreprinderea, pentru a o putea conduce cât de cât rezonabil. La fel şi „chimia” – este produsul fabricii. Iar mintea noastră – directorul ei.

Haideți să nu uităm că capul – este cel care ne conduce.

Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!